De câteva zile ma tot întreb ce vreau să fac cu viaţa mea, pe ce să mă axez, ce facultate sa aleg, ce meserie mi-ar placea să am, ş.a.m.d. Sunt sigură ca exista foarte mulţi în aceeaşi situaţie. Există persoane care au ştiut încă din copilărie ce vor să devină, iar alţii care s-au hotărât în ultimul moment. Totuşi, cum să iei această decizie? Mai ales că în ultimii ani au apărut un număr foarte mare de facultăţi şi de specializări, de meserii nici nu mai vorbim.
Ce se întâmplă însă dacă nu ţi-ai găsit vocaţia, dacă nu ţi-ai stabilit clar drumul pe care vrei să-l urmezi? Sau poate acel vis pe care îl ai încă din copilărie se dovedeşte a nu fi cea mai bună soluţie pe care ai putea-o alege. Cât de mult contează să îţi alegi profesia ideală? Ar fi mai bine să-ţi urmezi visul, pentru că îţi place, pentru că te-ai văzut într-o postură de ani buni şi ţi-ar fi greu să renunţi, din dorinţa de a fi altfel, din ambiţie, asociată şi cu un gram de teribilism, deşi ştii că este o cale lungă şi grea până să reuşeşti? Sau să cauţi o altă cale, mai simplă, legată tot de ceva ce îţi place, dar care te-ar condamna să îţi abandonezi visul şi să-ţi pierzi orice drept asupra lui, rămânând doar cu amintirea. Oricum ai face, pierzi ceva şi câştigi altceva… deci cum să iei o decizie? Şi apoi, chiar şi pe calea simplă te izbeşti de greutăţi. Trebuie să găseşti ceva să-ţi placă, să ţi se potrivească ca în final să ai satisfacţii cu privire la profesie şi la drumul ales în viaţă. Dar cum faci asta? De unde ştii ce îţi place să faci, dacă nu ai făcut niciodată? E ca un joc de-a baba oarba, e o alegere făcută din instinct. Nu ai de unde să ştii ce îţi rezervă viitorul. Poţi doar să fii inspirat sau nu, să ai sau nu noroc. Aşa că…ce să alegi?
stii.. cred ca toti ne-am gandit la asta la un moment dat.. mie mi-a iesit ceva de genul: “stii ce?! eu voi incerca.. daca nu merge.. incerc altceva.. oportunitati sunt destule si in fond, viata asta e ca sa fie traita, sa incerc totul pana.. ma gasesc pe mine.” asta cautam cred.. cel putin unii.. pe noi insine sau moduri de a ne defini. si job-ul este un mod de a ne defini. si indiferent de prejudecatiile societatii asteia.. a avea un loc de munca care sa iti ofere pozitie sociala nu e totul. e doar o mica parte.. o foarte mica parte.
Vorbind din postura unei persoane care crede ca si-a gasit vocatia, cred ca nu e chiar atat de greu pe cat ni se pare noua. Cred ca deep down toti stim ce vrem sa facem. Din punctul meu de vedere decizia e grea pentru ca e una importanta si ne va afecta restul vietii, dar nu cred ca exista cineva care sa spuna cu mana pe inima ca nu exista un singur lucru de pe lumea asta care ii face placere si la care se/s-ar pricepe.
Si daca ai mai multe optiuni ia un bol si fa niste biletele. Daca iti place ce-a ales destinul pentru tine zambeste pentru ca ai facut alegerea buna. Daca nu, try again!