În general, pentru a clădi o relaţie, fie ea de prietenie sau de dragoste/iubire, este nevoie de timp şi trebuie făcute sacrificii. Totuşi, pentru ca aceasta să se termine, de foarte multe ori nu e nevoie de mai mult de câteva minute. Trist, dar adevărat. Puţine sunt acelea care rezistă în timp şi apoi, încetul cu încetul se deteliorează. Aceste cazuri sunt puţine şi problemele apar de obicei datorită rutinei, a plictiselii, a unei saturaţii sentimentale ce devine tot mai obositoare, dar de cele mai multe ori cei în cauză se împacă cu această stare, foarte rar terminând totul definitiv.
Totuşi, majoritatea relaţiilor se termină datorită unei cerţi sau a unei întâmplări iremediabile. Cei mai mulţi oameni, în momentul în care se confruntă cu o discuţie sau cu o greşeală, nu pot trece peste şi cu toate că iartă, nu vor uita niciodată acel lucru. Astfel, plecând de la o neînţelegere, o jignire (mai mult sau mai puţin intenţionată) sau o acţiune ne la locul ei, apar tot felul de discuţii. Devine ca o pată imposibil de scos care îţi sare în ochi ori de câte ori se întâmplă ceva, până când se ajunge la picătura care umple paharul. Nimic nu va mai fi ca înainte. În acest caz rareori există o a doua şansă. Oricât se încearcă depăşirea unor astfel de momente, cu cât se vor a fi uitate, cu atât mai mult atenţia se concentrează asupra lor. Singura scăpare este o pauză, după care sa se înceapă din nou, dar pornind de la zero. Adică să îţi recunoşti vina, să accepţi că ceea ce a fost s-a distrus şi inevitabil, să te schimbi.
Iată ce simplu şi uşor se poate distruge o relaţie, cât ai bate din palme…şi ce greu a fost să o construieşti, dar să o refaci…
depinde…daca legatura e prea stransa, iti zic ca ai cauta orice alta solutie in afara de despartire:)
mai, sincer nu e chiar asa.. da, in mare parte rutina si acele mici chestii care te enerveaza la celalalt deterioreaza o relatie, dar nu cred ca pauza este solutia. si asta pe pielea mea. am reusit sa bat rutina instaurand noul.. mici surprize placute pt celalalt, renuntarea la give-and-take-ul cu care suntem obisnuiti si toleranta au fost raspunsul pe care l-am gasit. rezolvarea. evident nu e asa pt toate relatiile. nu poate fi asa! suntem diferiti, reactionam diferit. dar cred, oricum, ca ajuta enorm sa devenim mai toleranti cu ceilalti. si mai altruisti.
cat despre timpul de care ai nevoie pentru a distruge ceva indelung cladit, cred ca acesta e invers proportional cu stradania depusa in cladirea acelui “ceva”. chestie oarecum universal valabila. deci e clar, intr-adevar, “cat ai bate din palme”.
@ Irina: În cele în care intervine rutina, după o perioadă de timp, ideea e să aduci ceva nou, cum ai spus şi tu, dar oricum obişnuinţa şi legătura sentimentală dintre persoane e de obicei prea puternică încât să renunţe la primul obstacol. Nici nu am insistat pe acestea, ci pe celelalte relaţii în care o persoană este mult prea orgolioasă sau dificilă şi nu poate uita anumite lucruri ce s-au întâmplat. Acestea au nevoie de o schimbare. Cei implicaţi trebuie să realizeze cât de mult reprezintă relaţia pentru ei, să analizeze ce nu merge şi să găsească soluţii favorabile. Şi asta necesită timp şi gândire limpede, de aceea o pauză ajută.
in general, pauza strica totul. oricum asta depinde si de “regulile” pauzei si de tipul relatiei, de cei implicati. daca sunt orgoliosi amandoi, foarte greu pot duce o astfel de relatie in continuare. daca doar o persoana e mai orgolioasa, ca sa mearga bine, trebuie neaparat ca celalalt sa lase de la el. pauza? rareori o solutie cu adevarat; chestie certificata de psihologi. oricum, again, depinde ce fel de pauza.
Dacă în pauza aceea realizezi că ţii la persoana respectivă, că ţi-e mai bine cu ea decât fără, atunci vei fii mult mai hotărât sa refaci relaţia, ba chiar să o transfori într-una mai bună. Dacă nu, atunci oricum nu ar fi mers.
o singura intrebare am…ce cauta orgoliul intr-o relatie?:)
Din păcate, apare orgoliul într-o relaţie mai mult sau mai puţin, pentru că întotdeauna o persoană se impune mai mult şi cealaltă e mai tolerantă. Din această cauză, când apar probleme, apare şi orgoliul, până când cineva cedează (dar nu este garantat).
Complet de acord cu Alina. Nu vei fi orgolios intr-o relatie daca tii la persoana respectiva suficient de mult incat sa o respecti indeajuns incat sa nu incerci sa o domini. Daca simti ca relatia cu persoana respectiva e la fel de importanta pentru el cum e pentru tine veti incerca amandoi sa make it work. Cum zicea Irina, cu mici noutati care ar putea parea inutile, dar pot conta mult. Citeam intr-o carte zilele trecute ceva de genul “Ca sa iubesti trebuie sa inveti sa fi iubire.” Si asa e. Pana cand nu vei constientiza ca nu trebuie sa detii tu controlul nu ai nicio sansa sa iubesti cu adevarat.
Si cu pauza nu stiu ce sa zic. Poti sa realizezi si cat de mult il/o iubesti dar poti sa te si obisnuiesti fara prezenta lui/ei, asa ca e cu dus-intors.
CUM SA DISTRUGI O RELATIE FOARTE SIMPLU CAUTI ALTA PERSOANA SI GATA BATI DIN PALME PFFFFFFF CE GREU POATE FI……:)):)):)):)):))
@ Bogdan: Ai dreptate, dar eu aici nu caut modalitati de a distruge relatii, ci de a le repara.
sa repari e prea complicat….cum am zis si mai sus persoana isi gaseste pe alcineva si atunci nu o mai intereseaza fosta relatie…..da ce draga ai probleme cu relatiile (de curiozitate):)
@ Bogdan: Orcine are treaba cu relatiile, pentru ca nu m-am referit strict la cele de iubire, ci si la cele legate intre prieteni. Si ca sa iti raspund la intrebare, nu am scris blogul din cauza ca as avea eu probleme, ci pentru ca imi place sa filozofez pe diferite teme si la asta ma gandeam atunci.
Pai…daca persoana isi gaseste pe altcineva(cum zicea asa-numitul Bogdan) inseamna ca deja relatia e ”moarta” de ceva vreme.
Sa iti mai zic eu o posibilitate de a distruge o relatie. Defapt ea nu e posibilitate propriu-zisa ci o cauza a esecului relatiilor. Este atunci cand dupa o perioada de stat cu respectivul/a iti dai seama ca defapt sunteti complet incomptibili, chiar daca la inceput a fost ‘’scanteia”. De ce se intampla asta? Pentru ca in momentul cand ne facem cunostiinte sau cand vrem sa atragem o persoana de care ne simtim la randul nostru atrasi incercam sa impresionam si nu suntem naturali. Dupa o perioada, oricum ar fi tot ne vom ”da arama pe fata”. De aceea nu cred in relatiile de cateva saptamani sau chiar cateva luni…eu nici acum dupa jumate de an de relatie si un an de cand ”vorbim” nu pot sa spun ca imi cunosc foarte bine partenerul. Si oricine afirma ca cunoaste tot dupa 2-3 luni de relatie e clar superficial. Si imagineza-ti ce se intampla in momentul cand incepeti sa si locuiti impreuna…toate ”tabieturile” si micile ”chichite” pe care oricine le are, altele tot timpul, cu care trebuie sa te obisnuiesti:)). E greu:)). Dar pe deoparte daca exista compatibilitate si ”chimie” se trece peste(cred…:))).:D
Unele relatii se termina de la plictiseala unuia dintre cei implicati. Am luat si am dat papucu in felu asta
@doomy:Pai asta tot incompatibilitate ii:D. Te plictisesti de persoana, adica nu te mai atrage, adica ii egal cu zero adica nu e:).
I just want to take some money!
Press here
” E din neamul mare al licuricilor – omul: un vierme ce se transformă în lumină când iubeşte.” ( Lucian Blaga)
Daca ajungi sa te plictisesti de persoana pe care pretinzi ca o iubesti inseamna ca nu prea ai idee despre ceea ce inseamna iubire sau pur si simplu experimentezi efectul de turma. Pe scurt, urmezi si tu calea iubirii in care fetele acorda o importanta deosebita aspectului fizic (de parca un baiat care le-ar aprecia pentru ceea ce sunt ar pune accent pe asta), iar baietii ajung sa copieze fetele din ce in ce mai mult pentru a se ridica la standardele impuse de fete(ma refer la moda, frumusete)..si pana aici am ajuns cu iubirea, o incadram si pe ea in procesul de socializare. Atunci cand exista cu adevarat o legatura intre doua persoane, ea nu se rezuma deloc la orgoliu, cine are dreptate, decat daca ajungi in punctul in care iti dai seama ca hainele si cercul de prieteni in care se invartea marea ta iubire nu sunt suficiente si realizezi ca ai uitat sa o cunosti cu adevarat. Cati dintre cei care experimenteaza o relatie (de orice natura) pot spune ca pot vorbi orice cu persoana de langa ei, ca persoana respectiva, nu doar te asculta, ci invata ceva din ceea ce spui sau cel putin incearca sa inteleaga, cati dintre cei care se cearta..dupa cum spui tu ..au curajul sa recunoasca ca au gresit? Cati isi mai cer iertare cand toti suntem atat de egoisti?
Atunci cand iubesti nu poti fi egoist, plictisit, nepasator, posesiv, nu poti face rau si nu te poti juca cu sentimentele ceilulalt, iar atunci cand intervine o cearta, o problema, conteaza respectul, educatia si incepi sa te gandesti mai putin la ceea ce e mai bine pentru tine, incerci sa vezi lucruri si din alte puncte de vedere. Ne este frica fiindca nu avem incredere nici in persoana de langa noi. Nu este un ideal. Este ceea ce ar trebui sa fie, dar oamenii uita sa fie sinceri si curajosi. Uita ce inseamna a fi om, a evolua (atat pe plan intelectual, cat si sentimental), iar oamenii buni sunt mai greu de gasit…dar exista. Uitam sa fim copii, sa apreciem lucrurile marunte. Fara frica, cine iubeste va aprecia, cine nu, nu merita..
“Adevarul nu straluceste decat in ochii celor care l-au cautat indelung, destul de indelung ca sa merite sa-l vada” (Henri Lebesgue).