De curând am cumpărat o carte recomandată mai demult de profesorul meu de fizică din liceu, Dl. Bebu, pe care îl apreciez foarte mult.
Cartea infinitului, a lui John D. Barrow, prezintă într-un mod interesant teoriile despre infinit ale fizicienilor, matematicienilor, filozofilor și ale altor oameni de știință preocupați de acest subiect. Această carte conține citate ale unor personalități, povestiri, teorii, paradoxuri, explicații și exemple, astfel încât citirea ei devine de-a dreptul captivantă.
Din ce am parcurs până în acest moment voi reda câteva idei/citate interesante.
„Știm că există un infinit, deși nu-i cunoaștem natura, după cum bunăoară știm că ar fi fals dacă am spune că numerele sunt finite. Deci este adevărat că există un infinit în număr, dar noi nu știm ce este.” (Blaise Pascal)
„… infinitul nu este lucrul faţă de care nu există altul mai mare, ci lucrul faţă de care nu există lucru în afară. [...] Dar lucrul în afara căruia nu există nimic, acesta este finit şi întreg [...] iar lucrul căruia îi lipseşte ceva nu este întreg, indiferent cât i-ar lipsi.” (Aristotel, Physics)
„Oricât de mare ar fi un spațiu, se poate concepe unul mai mare; apoi altul și mai mare; și așa la nesfarșit fără ca vreodată să se ajungă la unul care să nu mai poată fi mărit. Din contră, oricât de mic ar fi un spațiu, se poate găsi unul mai mic decât el și mereu la nesfârșit, fără a se ajunge vreodată la unul indivizibil care să nu mai aibă nici o suprafață. Tot așa este și cu timpul.” (Blaise Pascal)
Totodată, un paradox explicat în carte este următorul:
Dacă privim o pădure, pretutindeni linia vizuală se termină pe trunchiul unui copac. Nu ar trebui să vedem o pădure de stele dacă ne uităm la univers?
Nu-mi pot imagina o carte despre infinit în care să nu se vorbească de Cantor
Se vorbește de Cantor. Îi este dedicat un întreg capitol.