Valiug

Pentru 3 zile (18-20 noiembrie) am fost la Valiug în excursie. Mi-a plăcut foarte mult. Am prins o vreme atât de frumoasă, cu soare, cer senin şi temperaturi rezonabile pentru sfârşitul lunii noiembrie. M-am distrat, am mancat bine, hehe, am fost pe Semenic, am jucat badminton şi multe altele. Iată şi câteva poze pe acolo:

Let’s celebrate!

Iată că am ajuns şi la 30000 de vizitatori. Vă mai aştept pe blogul meu şi pe viitor!

Carpe diem

”Don’t think about all those things you fear

Just be glad to be here.”

 

De ce să te gândești la partea goală a paharului, atunci când există și una plină? De ce să te gândești că toate lucrurile frumoase au un final care se apropie cu pași repezi în loc să te bucuri de ele până în ultima clipă?

Ah! Dar de când nu am mai scris… Trebuie să recunosc că nu am mai avut inspirație. Sunt sigură că toți pățim asta, deși poate nu pentru o perioadă atât de lungă. Dar acum simt nevoia să scriu. Cu toate că nu îmi place să scriu despre mine în articolele de pe blog, totuși s-au întâmplat atâtea lucruri interesante în perioada aceasta de pauză, încât merită povestite.

Am să încep cu faptul că am terminat primul an de facultate cu brio (adică fără restanțe și cu o medie, zic eu, bunicică). Și cum era normal, după primul an a venit si prima vacanță de vară din facultate, pentru care aveam planuri mărețe. Speram să rămân în Timișoara, dar nu să stau, ci să fac ceva, și anume, să fac practică (pe bune). Așa că încă dinainte să se termine primul an de facultate am trimis CV-uri în speranța că, deși sunt doar în anul I, voi avea noroc și voi fi acceptată la una din firme. Apoi am așteptat să fiu chemată la vreun interviu sau la vreun test… și-am așteptat, dar nimic la orizont. Chiar dacă se terminase anul universitar, nu mi-am pierdut speranța și am rămas în Timișoara pentru încă trei săptămâni. În ultimele zile ajunsesem să fiu destul de demoralizată, nu credeam că mai am șanse să fac practică în Timișoara și deja îmi făceam planuri să mă întorc acasă, să mă apuc de ore de limba germană, dar… chiar de ziua mea am primit un telefon prin care am fost chemată la interviu la una din firmele la care îmi depusesem CV-ul. Nu am mai vrut sa aștept, așa că m-am dus la interviu în aceeași zi. Iar după două zile am aflat că de luni încep. Eram în același timp fericită, dar și stresată, pentru că nu mai lucrasem niciodată într-o firmă și nu știam la ce să mă aștept. Ar fi putut să nu-mi placă, sau să fie prea greu sau prea obositor. Dar nu a fost deloc așa. A fost o oportunitate extraordinară. Am întâlnit colegi minunați cu care am ajuns să mă înțeleg foarte bine într-un timp scurt. Am lucrat împreună, dar ne-am și distrat, am sărbatorit zile de naștere, zile de nume și ocazia cumpărării unei mașini foarte drăguțe. Ce să mai zic, a fost super. Mi-a plăcut proiectul la care am lucrat, colectivul, mediul de lucru, adică tot. Știam că sunt cea mai tânără persoană din firmă, dar nu am simțit nici un moment asta. M-am simțit bine acolo. Dar, ca toate lucrurile frumoase, trebuia să aibă și un final. A venit momentul în care perioada de practică s-a terminat și am intrat în anul II de facultate. Dar sper că este totuși un final fericit și că la anul voi reveni în firmă.

Se poate ca o poveste frumoasă să aibă un final fericit, dar cel mai important este să te bucuri de fiecare moment frumos de care ai parte și să îți amintești cât de bine te-ai simțit, nu să îți pară rău că s-a terminat.

 

Iepurași de Paște

Dacă ați trecut prin fața Operei din Timișoara în ultimele zile, cu siguranță i-ați văzut pe acești iepurași drăguți. Din păcate, din cauza unor oameni mult prea nepăsători, care i-au lăsat acolo singuri și nesupravegheați, aceste animăluțe au fost mâncate de câinii comunitari! Dar ce contează, nimeni nu este de vină, polițiștii nu aveau datoria să-i păzească, iar angajații Primăriei spun cu nonșalanță că după curățarea locului vor fi aduși alți iepurași. Oare și aceia vor avea aceeași soartă tristă? Cum poate exista această atitudine nepăsătoare față de niște animale?

Această știre a fost publicată în ziarul Adevărul de seară aici.

Întrebări și răspunsuri

Nu au trecut încă atâția ani peste mine încât să îmbătrânesc, dimpotrivă, dar versurile melodiei descriu perfect starea mea de spirit pe care o am în anumite momente, cum ar fi acesta. Nu v-ați gândit niciodată la anii care au trecut și momentele copilăriei, când totul era atât de simplu și viața era atât de frumoasă, astfel încât să vă doriți să retrăiți acele clipe? Ei bine, despre asta este vorba.

Când ești mic abia aștepți să devii adult, iar acum  dorești să dai timpul înapoi cu atât mai tare cu cât te îndepărtezi mai mult de copilărie. La timpul ei, fiecare etapă prin care ai trecut a părut dificilă. Dar toate au avut momentele lor frumoase. Însă, uneori ai vrea să fii iar copil, să nu ai griji, să nu ai greutăți, să fie atât de simplă viața, să ai atâtea lucruri plăcute pe care să le poți face, să ai atât de mult timp liber, să fie atât de ușor să înveți și să știi tot ce ar trebui să știi în acel moment, să simți că ești cel mai bun și că știi tot în momentul în care iei un 10, să fii curios și dornic să aflii mai multe și să descoperi zi de zi câte ceva nou.

Din păcate, pe măsură ce trece timpul, devii tot mai conștient de lumea ce te înconjoară, ai tot mai multe griji, probleme și, invers proporțional, tot mai puțin timp liber pentru tine. Trebuie să înveți continuu, să ții pasul cu noutățile, realizezi să nu poți știi tot și că nu știi nici măcar a mia parte din tot ce este de știut în această lume, realizezi că nu esți perfect, că ai și părți bune, dar și rele. Ești constrâns de multe ori de împrejurări, ajungi în situații în care trebuie să te cenzurezi, ești nevoit să te integrezi în diferite medii din care preiei anumite însușiri… și poți ajunge treptat să te pierzi, să uiți cum ești tu de fapt, să nu mai ai timp pentru tine, să nu mai ai vreme de pasiunile tale, să uiți ce-ți place. Și apoi poți să ajungi să te întrebi cine ești și ce rost ai pe lume si să nu știi răspunsul.

De fiecare dată când îmi aduc aminte de copilărie încerc să mă gândesc cum eram atunci, ce îmi placea să fac, ce prieteni aveam și cum m-am schimbat în acești ani care au trecut de atunci.

Cred că tot ce trebuie să faci pentru a știi cine ești este să fii sincer cu tine însuți și să nu uiți de unde ai pornit și încotro te îndrepți.

Cu ocazia zilei de 8 martie…

MiaBijoux

 

Ce părere aveți de bijuteriile din imaginea de mai sus? Par interesante, nu? Hai să vedem despre ce este vorba!

Imaginea conține câteva din bijuteriile de pe site-ul MiaBijoux.

Bănuiesc că ați întalnit pe internet tot felul de site-uri cu bijuterii, din tot felul de materiale (nu mă refer la cele scumpe, din materiale prețioase), mai mult sau mai puțin draguțe  și acceptabile ca și preț. Nici eu nu sunt fană a acestor site-uri, unele având prețuri prea mari, altele având produse mai puțin frumoase sau de calitate slabă, iar în majoritatea cazurilor, condițiile de livrare lasă de dorit. Personal, nici magazinele nu au oferte prea bune la aceste accesorii, de cele mai multe ori având niște prețuri umflate. Aș vrea totuși să vă propun să explorați acest site, care pare mai interesant decât toate celelalte pe care le-am văzut cu bijuterii hand made. Prețuri foarte mici, designuri interesante, materiale neconformiste, culori vesele. Cred că ați putea găsi aici ceva pentru toate gusturile. Încercați!

Pentru cei care ar dori ceva de pe acest site, pot să mă contacteze pe mess sau mail.

Welcome to 2011!

LA MULȚI ANI ȘI UN AN NOU FERICIT, PLIN DE BUCURII ȘI ÎMPLINIRI!

Sărbători fericite!

Vă doresc tuturor sărbători fericite, alături de cei dragi! Să aveți parte de tot ce este mai bun, de sănătate, fericire, liniște și pace, de voie bună și împliniri.

CRĂCIUN FERICIT ȘI LA MULȚI ANI!

Cartea infinitului

De curând am cumpărat o carte recomandată mai demult de profesorul meu de fizică din liceu, Dl. Bebu, pe care îl apreciez foarte mult.

Cartea infinitului, a lui John D. Barrow, prezintă într-un mod interesant teoriile despre infinit ale fizicienilor, matematicienilor, filozofilor și ale altor oameni de știință preocupați de acest subiect. Această carte conține citate ale unor personalități, povestiri, teorii, paradoxuri, explicații și exemple, astfel încât citirea ei devine de-a dreptul captivantă.

Din ce am parcurs până în acest moment voi reda câteva idei/citate interesante.

„Știm că există un infinit, deși nu-i cunoaștem natura, după cum bunăoară știm că ar fi fals dacă am spune că numerele sunt finite. Deci este adevărat că există un infinit în număr, dar noi nu știm ce este.” (Blaise Pascal)

„… infinitul nu este lucrul faţă de care nu există altul mai mare, ci lucrul faţă de care nu există lucru în afară. […] Dar lucrul în afara căruia nu există nimic, acesta este finit şi întreg […] iar lucrul căruia îi lipseşte ceva nu este întreg, indiferent cât i-ar lipsi.” (Aristotel, Physics)

„Oricât de mare ar fi un spațiu, se poate concepe unul mai mare; apoi altul și mai mare; și așa la nesfarșit fără ca vreodată să se ajungă la unul care să nu mai poată fi mărit. Din contră, oricât de mic ar fi un spațiu, se poate găsi unul mai mic decât el și mereu la nesfârșit, fără a se ajunge vreodată la unul indivizibil care să nu mai aibă nici o suprafață. Tot așa este și cu timpul.” (Blaise Pascal)

Totodată, un paradox explicat în carte este următorul:

Dacă privim o pădure, pretutindeni linia vizuală se termină pe trunchiul unui copac. Nu ar trebui să vedem o pădure de stele dacă ne uităm la univers?