Amintiri

Rareori mai am stări de melancolie, în ciuda faptului că acum câţiva ani abundau. Momentan trec printr-o perioadă filosofică, probabil, meditez şi-mi amintesc… amintiri. Prefer să-mi aduc aminte de lucrurile frumoase pe care le-am trăit cândva, de oamenii la care am ţinut şi care au ţinut la mine şi pe care nu i-aş putea uita, nici dacă aş vrea şi de ceea ce mă leagă de ei.

Oare ce e mai frumos, mai sincer şi mai profund: o iubire fizică, trăită, sau o iubire platonică, un sentiment pentru care nu e nevoie de cuvinte, ci e de ajuns o privire şi cel mult de o îmbrăţişare pentru a-i proba existenţa şi intensitatea? Sunt două lucruri diferite, eu nu pot să le compar, deşi am încercat s-o fac de multe ori. Nu pot sa aleg între ele, pentru că, pentru mine, ele diferă mult şi vor exista în mine în acelaşi timp. E posibil ca iubirea cea mai mare să nu poată fi trăită niciodată, deşi este găsită şi poate, împlinind-o, farmecul îi va dispărea cu timpul. Dar păstrandu-i existenţa în metafizic, ea va trăi pentru o veşnicie la aceeaşi intensitate. Va rămâne un sentiment simţit de doi oameni, mai presus de orice, fără nici o restricţie, fără nici un compromis, fără nici o alterare sau diminuare a lui. Nici o iubire pământească nu poate fi mai presus…

„Dar, e un om c-o chitara,
Uitata la gat, undeva.
E un om c-o chitara,
In inima ta,
Va canta. ”

Read Full Post »

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

                                         

 

Ultima noapte de dragoste,

intaia noapte de razboi

de Camil Petrescu

 

 

        „Cum? Se pot desparti asa usor doi amanti? Un bandaj aplicat prea multe zile pe o rana si se lipeste de ea de nu-l poti desface decat cu suferinte de neindurat… dar doua suflete care s-au impletit… Au crescut apoi laolalta? Daca admiti ca o casnicie e o asociatie pentru bunul trai in viata, e rusinos, fireste, sa protestezi atunci cand e dizolvata. Dar cum sa primesti formula de metafizica vulgara ca iubirea sufleteasca e o conjugare de entitati abstracte, care cand se desfac se regasesc in aceeasi formula si cantitate ca inainte de contopire: doi litri de apa si sare, pusi la distilat, dau un litru si jumatate de apa si o jumatate de litru de sare; amesteci iar si iar ai doi litri de apa si sare? A crede ca iubirea sufletelor e o astfel de combinare simplista, inseamna a vorbi ca toata lumea, prosteste… O femeie isi da sufletul si pe urma si-l reia intact. Si de ce nu? Are dreptul sa ia inapoi exact cat a dat.”

 

        „O iubire mare e mai curand un proces de autosugestie… Trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea ei. De cele mai multe ori te obisnuiesti greu, la inceput, sa-ti placa femeia fara de care mai tarziu nu mai poti trai. Iubesti intai din mila, din inadatorire, din duiosie, iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita, iti repeti ca nu e loial s-o jignesti, sa inseli atata incredere. Pe urma te obisnuiesti cu surasul si vocea ei, asa cum te obisnuiesti cu un peisaj. Si treptat iti trebuieste prezenta ei zilnica. Inabusi in tine mugurii oricaror alte prietenii si iubiri. Toate planurile de viitor ti le faci in functie de nevoile si preferintele ei. Vrei succese ca sa ai surasul ei. Psihologia arata ca nu au o tendinta de stabilizare starile sufletesti repetate si ca, mentinute cu vointa, duc la o adevarata nevroza. Orice iubire e ca un monodeism, voluntar la inceput, patologic pe urma.

        Iti construiesti casa pentru o femeie, cumperi mobila pe care a ales-o ea, iti fixezi deprinderile cum le-a dorit ea. Toate planurile de viitor pana la morte sunt facute pentru doi insi. A plecat de acasa, si esti necontenit ingrijorat sa nu i se intample ceva… Te strapunge ca un stilet orice aluzie despre ea si esti nebun de fericire cand, dupa greutati materiale si umilinte uneori, ai izbutit sa-i faci o surpriza care s-o uimeasca de placere. Ei bine, intr-o zi vine femeia aceasta si-ti spune ca toate astea trebuie sa inceteze pana maine la ora 11,35 cand pleaca la gara. Shylock n-a avut curajul sa taie din spatele unui om viu exact livra de carne la care avea dreptul, caci stia ca asta nu se poate. Totusi, femeia crede ca din aceasta simbioza sentimentala, care e iubirea, poate sa-si ia inapoi numai partea pe care a adus-o ea fara sa faca rau restului. Nici un doctor nu are curajul sa desparta corpurile celor nascuti uniti, caci le-ar ucide pe amandoua. Cand e cu adevarat vorba de o iubire mare, daca unul dintre amanti incearca imposibilul, rezultatul e acelasi. Celalalt, barbat sau femeie, se sinucide, dar intai poate ucide. De alminteri asa e si frumos. Trebuie sa se stie ca si iubirea are riscurile ei. Ca acei care se iubesc au drept de viata si de moarte, unul asupra celuilalt.”

 

        „Neliniste metafizica e sa privesti o femeie in ochii mari… Sa simti ca lumea e fara margini, ca sintem atat de mici, ca frumusetea are pete si e trecatoare, ca dreptatea nu se poate realiza, ca nu putem sti niciodata adevarul. Sa fii , din cauza asta, trist…”

 

 

Acestea ar fi cateva citate din cartea mea preferata. Au o profunzime deosebita si ma regasesc in ele. Superba cartea.

Read Full Post »