Ce mai rămâne de facut atunci când nu mai este nimic de făcut?

Ce putem înţelege prin „a nu mai avea nimic de făcut”? Această expresie nu are un corespondent în realitate, deoarece, o dată ce ne naştem şi pănă în momentul părăsirii acestei lumi, avem ceva de făcut în orice clipă a existenţei noastre.

Probabil că dacă l-am întreba pe Murphy de ce zicem atât de des că nu mai avem nimic de făcut ar răspunde: „pentru că nu avem chef să facem nimic din toate câte avem de făcut”. Este o condiţie a omului de a încerca să facă doar ce-i place şi, măcar inconştient, de a amâna lucrurile care nu îi plac.

Dar întrebarea se poate transpune şi în alt plan, cu sensul de a renunţa la o luptă. Spre exemplu, dacă cineva şi-ar dori foarte mult să ducă la îndeplinire un vis de-al său, iar după multe încercări simte că nu mai are ce să facă pentru a-l transforma în realitate, oare chiar aşa este? Putem noi spune cândva că nu mai e nimic de făcut într-o anumită privinţă? Răspunsul este: nu, decât dacă dispare credinţa.

Un vis poate avea încă de la început un termen pentru realizarea lui sau poate trăi odată cu noi, până în clipa morţii. De exemplu, putem visa că vom reuşi în 10 ani să scriem o carte (termenul este de 10 ani, după care visul poate fi considerat realizat sau nu) sau că vom deveni bogaţi (nu există un termen fixat şi visul poate fi îndeplinit oricând pe durata vieţii, chiar şi în ultima zi). Astfel, chiar dacă pentru un ideal care a avut un termen se poate spune mai apoi dacă a fost atins sau nu, pentru un altul valabil toată viaţa nu există un moment fixat pentru a putea spune că nu mai este nimic de făcut. Acel moment este practic momentul în care se pierde credinţa că lucrul respectiv se poate întâmpla, iar fiecare om îl stabileşte în funcţie de convingerea, puterea, forţa, speranţa, încrederea, ambiţia şi credinţa de care dă dovadă.

Din acest motiv, niciodată nu ar trebui să ne dăm bătuţi, pentru că întotdeauna mai avem ceva de făcut. Oricând se poate întampla o minune, şi cu atât mai mult cu cât ne aşteptăm mai puţin. Întotdeauna ar trebui să luptăm până la finalul bătăliei pentru a învinge, sau măcar, pentru a ştii mai apoi că am făcut tot ce ne-a stat în putinţă şi astfel să nu avem regrete mai apoi.

Read Full Post »

„Remember the name”

Cât de greu este să te faci cunoscut?

Indiferent de activitatea pe care o realizezi în viaţa de zi cu zi, sau ocazional, ca hobby, este normal să îţi doreşti să fii tot mai bun şi mai cunoscut. Uneori, chiar dacă eşti foarte bun în ceea ce faci, recunoaşterea întârzie să apară pentru că prea puţini îţi cunosc munca, iar la polul opus sunt cei care, datorită relaţiilor sau a banilor, ajung vedete fără a fi extraordinari. Puţini primesc recunoaşterea meritată şi pe aceia îi putem considera norocoşi. În toate domeniile întâlnim exemple care să demonstreze ceea ce am spus şi de aceea mă limitez în a-l menţiona pe cel care mi se pare cel mai cunoscut şi reprezentativ, cel puţin pentru România, adică sectorul muzical.

Cum se pot remedia asemenea nedreptăţi? Este adevărat că idealul nu se poate realiza şi corupţia va exista întotdeauna. Cum să ne cunoaştem valorile dacă ţara este condusă de cei cu valori? Ar trebui totuşi acordate şanse tuturor celor care vor să facă ceva, dar cum s-ar putea ei face cunoscuţi? Doar câţiva prieteni nu sunt de ajuns să te ridici dacă nici ei nu au cum să-ţi ofere mai mult decât aprecierea personală. Este greu să răzbaţi de unul singur şi să-ţi vezi visul cu ochii, iar ceilalţi să-şi amintească de numele tău şi pentru asta trebuie multă ambiţie şi tărie de caracter şi, poate, să fi dispus să laşi deoparte orice altceva. Dar pentru ceilalţi care este soluţia: să rămână în anonimat sau să renunţe la un vis?

Acesta este un post la care aştept comentarii, idei, soluţii…

Read Full Post »