Ce mai rămâne de facut atunci când nu mai este nimic de făcut?

Ce putem înţelege prin „a nu mai avea nimic de făcut”? Această expresie nu are un corespondent în realitate, deoarece, o dată ce ne naştem şi pănă în momentul părăsirii acestei lumi, avem ceva de făcut în orice clipă a existenţei noastre.

Probabil că dacă l-am întreba pe Murphy de ce zicem atât de des că nu mai avem nimic de făcut ar răspunde: „pentru că nu avem chef să facem nimic din toate câte avem de făcut”. Este o condiţie a omului de a încerca să facă doar ce-i place şi, măcar inconştient, de a amâna lucrurile care nu îi plac.

Dar întrebarea se poate transpune şi în alt plan, cu sensul de a renunţa la o luptă. Spre exemplu, dacă cineva şi-ar dori foarte mult să ducă la îndeplinire un vis de-al său, iar după multe încercări simte că nu mai are ce să facă pentru a-l transforma în realitate, oare chiar aşa este? Putem noi spune cândva că nu mai e nimic de făcut într-o anumită privinţă? Răspunsul este: nu, decât dacă dispare credinţa.

Un vis poate avea încă de la început un termen pentru realizarea lui sau poate trăi odată cu noi, până în clipa morţii. De exemplu, putem visa că vom reuşi în 10 ani să scriem o carte (termenul este de 10 ani, după care visul poate fi considerat realizat sau nu) sau că vom deveni bogaţi (nu există un termen fixat şi visul poate fi îndeplinit oricând pe durata vieţii, chiar şi în ultima zi). Astfel, chiar dacă pentru un ideal care a avut un termen se poate spune mai apoi dacă a fost atins sau nu, pentru un altul valabil toată viaţa nu există un moment fixat pentru a putea spune că nu mai este nimic de făcut. Acel moment este practic momentul în care se pierde credinţa că lucrul respectiv se poate întâmpla, iar fiecare om îl stabileşte în funcţie de convingerea, puterea, forţa, speranţa, încrederea, ambiţia şi credinţa de care dă dovadă.

Din acest motiv, niciodată nu ar trebui să ne dăm bătuţi, pentru că întotdeauna mai avem ceva de făcut. Oricând se poate întampla o minune, şi cu atât mai mult cu cât ne aşteptăm mai puţin. Întotdeauna ar trebui să luptăm până la finalul bătăliei pentru a învinge, sau măcar, pentru a ştii mai apoi că am făcut tot ce ne-a stat în putinţă şi astfel să nu avem regrete mai apoi.

Read Full Post »

Gânduri de viitor

De câteva zile ma tot întreb ce vreau să fac cu viaţa mea, pe ce să mă axez, ce facultate sa aleg, ce meserie mi-ar placea să am, ş.a.m.d. Sunt sigură ca exista foarte mulţi în aceeaşi situaţie. Există persoane care au ştiut încă din copilărie ce vor să devină, iar alţii care s-au hotărât în ultimul moment. Totuşi, cum să iei această decizie? Mai ales că în ultimii ani au apărut un număr foarte mare de facultăţi şi de specializări, de meserii nici nu mai vorbim.

Ce se întâmplă însă dacă nu ţi-ai găsit vocaţia, dacă nu ţi-ai stabilit clar drumul pe care vrei să-l urmezi? Sau poate acel vis pe care îl ai încă din copilărie se dovedeşte a nu fi cea mai bună soluţie pe care ai putea-o alege. Cât de mult contează să îţi alegi profesia ideală? Ar fi mai bine să-ţi urmezi visul, pentru că îţi place, pentru că te-ai văzut într-o postură de ani buni şi ţi-ar fi greu să renunţi, din dorinţa de a fi altfel, din ambiţie, asociată şi cu un gram de teribilism, deşi ştii că este o cale lungă şi grea până să reuşeşti? Sau să cauţi o altă cale, mai simplă, legată tot de ceva ce îţi place, dar care te-ar condamna să îţi abandonezi visul şi să-ţi pierzi orice drept asupra lui, rămânând doar cu amintirea. Oricum ai face, pierzi ceva şi câştigi altceva… deci cum să iei o decizie? Şi apoi, chiar şi pe calea simplă te izbeşti de greutăţi. Trebuie să găseşti ceva să-ţi placă, să ţi se potrivească ca în final să ai satisfacţii cu privire la profesie şi la drumul ales în viaţă. Dar cum faci asta? De unde ştii ce îţi place să faci, dacă nu ai făcut niciodată? E ca un joc de-a baba oarba, e o alegere făcută din instinct. Nu ai de unde să ştii ce îţi rezervă viitorul. Poţi doar să fii inspirat sau nu, să ai sau nu noroc. Aşa că…ce să alegi?

Read Full Post »