Şi mai multe … despre RATT

Continuare la postul: Cu şi despre… RATT.

Marţi, după o zi lungă şi geroasă, mă îndrept spre un ghişeu RATT ca să-mi reînnoiesc abonamentul. Spre surprinderea mea aflu că mai nou nu se mai fac abonamente cu reducere pentru studenţi decât cu adeverinţă semnată de RECTOR! Cu o voce răspicată, doamna de la ghişeu îmi zice să mă uit sus, că este un afiş pe care scrie asta. Pe afiş văd data când s-a aprobat legea cu pricina, mai exact 13.12.2011. Ştiind că în ianuarie, anul curent, mi-am făcut abonament fără adeverinţă, o rog să-mi explice de ce atunci s-a putut şi acum nu se mai poate, la care începe să se certe cu mine că scrie pe afiş că trebuie adeverinţă şi cu asta basta, după care mă face „crizată” şi-mi închide fereastra de la ghişeu în nas. Fenomenal! Am rămas şocată.

Merg acasă, mă uit pe net, pe forumul RATT, unde văd că exact în ziua respectivă, marţi, 07.02.2012, s-a suspendat ordonaţa prin care era necesară adeverinţă de la facultate. Aşa că mă duc a doua zi, la alt ghişeu, şi încerc să-mi fac abonament. Primesc acelaşi răspuns, că nu se poate fără adeverintă. Mai merg la un ghişeu, aceeaşi poveste. Îi explic că am citit pe site-ul RATT, că s-a anulat prevederea, dar nici o şansă să mă creadă. Zice că ea nu a fost anunţată, că pentru ea nu e valabil, că să mă duc să-mi fac adeverinţă, că durează două ore până să o primesc şi dupaia îmi pot face abonament. Să fim serioşi! Unde durează doar 2 ore până să-ţi facă o adeverinţă? Poate două zile, că nu o face nimeni pe loc. Mă rog, ce să mai fac, plec acasă, fără abonament.

Sun a doua zi să fac reclamaţie, pentru că nu e posibil să nu fie nimeni informat de toată faza. Dau în sfârşit de o persoană drăguţă, care îmi spune că era inevitabil să dureze câteva zile din cauza birocraţiei, până să se întocmească toate actele.

Personal, sunt curioasă câte zile va dura, dar oricum, asta nu scuză sistemul tâmpit şi nici comportamentul unora. Sunt total dezamagită.

P.S.: O amintire „drăguţă” legată de tramvaiele RATT: eram într-o zi în tramvai şi mă îndreptam spre şcoală. Dintr-o dată, la una din staţii, coboară vatmanul să discute cu un alt vatman, iar după gesturile lor am dedus că era o problemă la tramvaiul în care mă aflam. După vreo 5 minute plecăm din staţie, iar după încă câteva minute începe să se simtă miros de ars. Nu ştia nimeni ce se întâmplă. La prima staţie suntem scoşi toţi afară din tramvai, moment în care am realizat că tramvaiul se defectase şi ceva luase foc. Dar a fost bine că nu s-a întâmplat nimic grav. Am şi uitat de întâmplarea aceea până ieri, când, se pare că s-a mai întâmplat o dată să ia foc un tramvai. Mai ziceţi şi voi, că eu nu mai am cuvinte…

Read Full Post »

Cu si despre… RATT

Am revenit pe blog dupa o perioadă prea lungă, zic eu, de data asta cu un post legat de viaţa de zi cu zi.

De câteva zile citesc despre tot felul de atacuri, ba cu spray-uri lacrimogene, ba cu pumnii, în mijloacele de transport RATT şi asupra angajaţilor RATT. Aşa ceva nu este normal să se îmtâmple. Dar, dacă ar fi sa ne gândim la tot ce ţine de RATT şi angajaţi, parcă şi-o fac cu mâna lor.

Având în vedere că zilnic apelez la mijloacele de transport ale RATT, am vazut şi-am păţit multe. Unele pleacă din faţa mea, chiar dacă sunt cu mână pe buton încercând să deschid uşa, altele sunt aşa pline la orele de vârf  încât nu ai loc nici de un vârf de ac, altele sunt murdare şi vandalizate. Îmi aduc aminte că într-o zi, aşteptam la trecerea de pietoni să se facă verde, ca să trec strada şi să mă urc în tramvaiul care era deja în staţie. Şoferul m-a văzut că vreau să iau tramvaiul. În sfarşit s-a făcut verde, am putut să trec strada şi să urc repede în tramvai, moment în care primesc o replică de toată frumuseţea din partea şoferului: „Grăbeşte-te domnişoară, că nu stau toată ziua după tine!”. Am rămas de-a dreptul şocată. Cum vine asta? La semafor era roşu, maşinile treceau una după alta, pe două benzi. Efectiv nu puteam trece strada. Iar pe şofer nu l-am obligat să mă aştepte. A fost decizia lui. Dacă nu dorea să stea după mine, putea să plece, că doar de câte zeci de ori nu eram cu mâna pe buton, încercând să deschid uşa şi şoferul nici măcar nu vroia să mă lase să urc, că să nu piardă verdele de la semafor. Deci, care era problema lui? Dacă m-a văzut şi a aşteptat să trec, eu cu ce sunt de vină că a durat atât? Exact: cu nimic! Dar cum rămâne cu modul în care şoferii conduc, mai ales în ce priveşte troleibuzele/autobuzele, unde, dacă nu te ţii de bară puternic, sau nu stai pe scaun, ai toate şansele să înveţi să zbori, fără nici un efort. Se ocupă şorefii de asta. Ce să mai zic…

Ar mai fi multe probleme în ce priveşte RATT-ul. Mă gândesc la cozile interminabile la care aşteaptă pensionarii pentru a-şi reînnoi abonamentele anuale, tramvaiele pline ochi la orele de vârf, programul după care circulă (de cele mai multe ori, în staţie se nimeresc să vină toate tramvaiele deodată, ca apoi să nu mai apară niciunul pentru câteva minute bune) şi altele.

Nu am pretenţii de lux în legătură cu mijloacele de transport în comun. Mai mult sau mai puţin curate, mai noi sau mai vechi, aşa cum sunt, nu sunt rele şi îşi fac treaba. Dar problemă reală o reprezintă persoanele care le conduc. Ele au cele mai mari lipsuri, mai ales în ce priveşte comportamentul pe care al trebui să-l aibă. Aşa că nu mă mir că sunt atacaţi şi se întâmplă asemenea lucruri în mijloacele de transport conduse de ei. Dar cui îi pasă? Că după cum stau lucrurile, nu prea se văd îmbunătăţiri la orizont…

Read Full Post »