Feeds:
Articole
Comentarii

Pisicuţe

Două pisicuţe sunt gata să fie ale voastre. Au în jur de o lună şi după cum puteţi vedea în poza de mai jos, sunt foarte drăguţe. Le vrea cineva?

Pisicute

Astăzi am văzut cât timp a trecut de când nu am mai scris nimic pe blog. E drept că am fost şi ocupată, dar asta pana acum vreo 10 zile. Am avut un examen destul de greu şi încă aştept rezultatele. Trebuie sa recunosc că mi-e puţin frică.

Oricum, acum sunt în vacanţă, în sfârşit. Aşteptam asta de 9 luni. E frumos, deşi… parcă e totuşi prea mult timp liber şi-mi pare rău că-l irosesc chiar aiurea. Să nu uit să menţionez că… m-am îndrăgostit. Da! Era şi cazul zic eu. Cine e norocosul? Păi, îl cheamă Andrei şi e leu, ca şi mine, ba mai mult, suntem născuţi în aceeaşi zi.

Eh, cam atât. Nu prea am planuri pentru vacanţa asta, cum n-au prea fost nici pentru celelalte vacanţe. Mă gândesc doar că vreau să învăţ să înot mai bine, să mă distrez, poate să mai trec prin Timişoara, oraşul meu preferat. În rest, trăiesc prezentul, care e frumos, foarte frumos.

Cam atât, ştiu, nu am scris ceva foarte interesant, e din cauza că momentan nu prea am idei, dar am să revin. Mai întâi, trebuie sa-mi intru în ritmul de vacanţă, vacanţă care se anunţă a fi… interesantă, mai ales că peste 27 de zile o să fiu majoră. Abia aştept!

Paralelism

Nimic…
Apoi s-a creat o viaţă
ce treptat şi-a format propriile idei şi sentimente.
Fericirea –
o paralelă perfectă,
imposibil de a fi tangenta
curbelor vieţii.
Iubirea -
o idee
despre ideal şi perfecţiune
pe dreapta fericirii supreme,
motivul pentru a-ţi trăi viaţa
şi a lupta
ca cele două paralele -
viaţa şi fericirea -
să se întâlnească
într-un final
la infinit…

Cât de greu este să te faci cunoscut?

Indiferent de activitatea pe care o realizezi în viaţa de zi cu zi, sau ocazional, ca hobby, este normal să îţi doreşti să fii tot mai bun şi mai cunoscut. Uneori, chiar dacă eşti foarte bun în ceea ce faci, recunoaşterea întârzie să apară pentru că prea puţini îţi cunosc munca, iar la polul opus sunt cei care, datorită relaţiilor sau a banilor, ajung vedete fără a fi extraordinari. Puţini primesc recunoaşterea meritată şi pe aceia îi putem considera norocoşi. În toate domeniile întâlnim exemple care să demonstreze ceea ce am spus şi de aceea mă limitez în a-l menţiona pe cel care mi se pare cel mai cunoscut şi reprezentativ, cel puţin pentru România, adică sectorul muzical.

Cum se pot remedia asemenea nedreptăţi? Este adevărat că idealul nu se poate realiza şi corupţia va exista întotdeauna. Cum să ne cunoaştem valorile dacă ţara este condusă de cei cu valori? Ar trebui totuşi acordate şanse tuturor celor care vor să facă ceva, dar cum s-ar putea ei face cunoscuţi? Doar câţiva prieteni nu sunt de ajuns să te ridici dacă nici ei nu au cum să-ţi ofere mai mult decât aprecierea personală. Este greu să răzbaţi de unul singur şi să-ţi vezi visul cu ochii, iar ceilalţi să-şi amintească de numele tău şi pentru asta trebuie multă ambiţie şi tărie de caracter şi, poate, să fi dispus să laşi deoparte orice altceva. Dar pentru ceilalţi care este soluţia: să rămână în anonimat sau să renunţe la un vis?

Acesta este un post la care aştept comentarii, idei, soluţii…

Titlul mondial la snooker de anul acesta a fost câştigat acum câteva minute de către John Higgins, pentru a treia oară campion mondial. El l-a învins pe Shaun Murphy cu un scor de 18-9 în cea de-a patra sesiune a finalei.

john-higgins-snookers-world-champion1

Cele mai multe detalii despre finală le puteţi afla pe site-ul Eurosport.

După înfrângerea lui Ronnie în optimile de finală şi a lui Hendry în pătrimile de finală, iată că a sosit şi ziua cea mare, a finalei.

Aceasta se va desfăşura între jucătorii John Higgins şi Shaun Murphy, care după o primă întâlnire au terminat la egalitate. În această seară va fi aflat deznodământul. Oare va câştiga Higgins al treilea titlu al carierei sale sau Murphy îl va învinge?

Doamne, e îngrozitor să nu ai timp. Mă refer la timp liber, că altfel, timp este, la fel pentru toată lumea (asta dacă nu luăm în considerare legile relativităţii), dar alocat altor lucruri, mai mult sau mai puţin obligatorii şi “cu cât mai” obligatorii, cu atât mai neplăcute.

Se zice că nu-ţi place să faci ceva atunci când nu ştii cum, dar aş ţine să adaug că nu-ţi place să faci ceva, însemnând orice altceva faţă de ceea ce ai vrea să faci, atunci când oricum ai puţin timp liber şi astfel nu ai mai avea deloc.

Momentan, tocmai am trecut printr-o situaţie de criză, nu financiară, ci temporală… da da, motivul timpului, o mare problemă a zilei de azi (pentru cunoscători, colegi în special), dar pe care se pare că am reuşit s-o rezolv în toate sensurile ei.

În fine, e complicată chestia asta cu timpul liber şi cum am obiceiul să las lucrurile pe ultima sută de metrii, problema devine şi mai mare. De aceea, este de înţeles faptul că perioadele în care mă plictisesc şi cele în care sunt foarte ocupată alternează şi deseori am momente în care nu mai ştiu ce să fac şi cu ce să încep şi cum să le mai termin, renunţ la somn, le aglomerez, ajung să le fac superficial, dar pentru asta tot nu m-am schimbat.

Cam aşa am paţit şi acum şi momentan, intrând în perioada de plictiseală cronică, filozofez despre “motivul timpului”… Ce să-i faci timpului ăstuia, niciodată nu e el cum am vrea noi, nu?

1 Mai 2009

La ce vă gandiţi când auziţi “1 mai”? Zi liberă, ieşire la iarbă verde, un grătar, sau poate în cazul unui weekend prelungit, o mini-vacanţă? Fiecare petrece această zi după bunul lui plac. E interesant totuşi cum de, fix de ziua muncii, noi toţi stăm acasă şi majoritatea nu facem mare lucru. Există diverse modalităţi de-a petrece timpul, în funcţie de dorinţele fiecăruia.

De câţiva ani, în Simeria a apărut o tradiţie, aceea de a face câte o petrecere orăşenească în aşa-zisul Parcul tineretului, ba de 1 mai sau 1 iunie, ba de zilele Simeriei, sau cu ocazia alegerilor (lucru de înţeles, nu?). Iată că şi-n anul acesta va avea loc o astfel de “petrecere” care se va întinde, din câte am înţeles, pe parcursul a trei zile. Evident, cei mai interesaţi vor fi iubitori de mici şi bere, de altfel, populaţia care contează, în special pentru comercianţi, doar cine să le consune produsele, mai ales că e criza asta financiară. Nu ştiu prea multe despre planurile legate de dăsfăşurarea “evenimentului”, dacă poate fi numit aşa. Oricum, ca toate lucrurile, are şi părţi bune şi rele. Pe lângă mulţimea de oameni, înghesuială sau fumul de mici, puteţi profita de ocazie să vă scoateţi copilul la o plimbare şi poate să-i oferiţi o vată pe băţ, o plăcere greu de refuzat şi nu foarte costisitoare.

Distracţie plăcută de 1 mai, indiferent de planurile pe care le aveţi!

Am întâlnit multe păreri contradictorii legate de acest subiect, dar care este adevărul totuşi?

E drept că poate exista o relaţie de amiciţie, de colegialitate sau o bună înţelegere între o fată şi un baiat, însă de cele mai multe ori ea este condiţionată de anumite aspecte. Dar până a putea spune că e o adevărată prietenie şi nimic mai mult, e o diferenţă foarte mare. Aceasta presupune încredere reciprocă, păstrarea aproape permanentă a legăturii şi destul de mult timp petrecut împreună. Oricât ar încerca, e practic imposibil ca măcar unul din ei să nu fie atras de celălalt, mai mult sau mai puţin, sau, în prietenii deja existente, care durează de o vreme, este mai mult ca sigur că există ceva sentimente, cel puţin din partea unuia.

Cu toate acestea, cei mai mulţi rămân prieteni foarte buni pentru o perioadă lungă de timp, chiar dacă ştiu sau nu de sentimentele celuilalt. Chiar şi în cazul unor sentimente împărtaşite, foarte mulţi aleg să rămână doar prieteni, dacă acest lucru este posibil, pentru că până la urmă, mai bine o prietenie frumoasă, sinceră, decât o relaţie care e posibil să se termine şi să distrugă totul pentru totdeauna. Cu toate astea, relaţile între două persoane care înainte au fost foarte buni prieteni sunt de obicei cele mai durabile şi se bazează pe încredere, având în vedere că se cunosc deja, iar ei pot continua să fie prieteni, în acelaşi timp în care sunt şi împreună şi astfel să tindă spre relaţia ideală.

Ca şi concluzie, nu există prietenie necondiţionată între fete şi baieţi, dar depinde de ei dacă decid să rămână doar atât sau să încerce să formeze un cuplu.

Being a big fan of Grey’s Anatomy, I took this quiz and I’m glad about the result.

So, I took the Grey’s Anatomy Personality Quiz and it turns out I’m most like Meredith.

Even when your own world is falling apart, you manage to put others first. There’s something quietly heroic in that, even though you’d never admit it. You have every reason to give up and yet, somehow, you’re still here. Sure, sometimes you’re all you’ve got, or maybe it just seems that way; other people are easy to help, but hard to trust. You’ll find more people in your corner than you’d think, if you’re willing to let them stay there.

Which Grey’s Anatomy character are you?

Articole mai vechi »